Alienarea parentală: implicații juridice și protecția copilului conform legislației române

Impactul psihologic asupra copilului, implicațiile juridice și noile reglementări din Legea nr. 123/2024 privind alienarea parentală.

În contextul conflictelor dintre părinți, fie că este vorba despre divorț sau separare, copilul ajunge adesea în mijlocul unor dispute care pot avea efecte devastatoare asupra dezvoltării sale emoționale și psihologice. Printre cele mai grave fenomene care pot apărea în astfel de situații se numără alienarea parentală, un proces prin care un părinte încearcă să îndepărteze copilul de celălalt părinte, inducându-i resentimente, frică sau respingere nejustificată.

În România, acest fenomen este recunoscut ca având efecte profund nocive asupra relației copilului cu părintele afectat și este reglementat prin Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului. Conform acestei legi, orice acțiune care afectează relația copilului cu părintele său și care nu este justificată de motive reale de protecție a minorului poate constitui o formă de abuz emoțional, fiind sancționată în consecință.

Alienarea parentală se manifestă printr-o serie de comportamente care pot varia de la subtile acte de manipulare până la interzicerea completă a contactului dintre copil și părintele vizat. Printre cele mai frecvente metode utilizate se numără denigrarea constantă a părintelui țintă, prezentarea unei imagini distorsionate a realității, limitarea comunicării, impunerea unei loialități forțate și, în cele mai grave cazuri, inducerea unei temeri nefondate față de acesta. Copiii expuși acestui tip de influență dezvoltă adesea sentimente de vinovăție, anxietate și dificultăți în formarea unor relații sănătoase pe termen lung.

Din punct de vedere juridic, instanțele de judecată sunt din ce în ce mai conștiente de existența și consecințele acestui fenomen, motiv pentru care soluționează cazurile de alienare parentală cu o atenție sporită. În procesul de stabilire a măsurilor privind custodia și dreptul de vizită, judecătorii analizează în ce măsură un părinte îngrădește, fără un motiv justificat, relația copilului cu celălalt părinte. În astfel de cazuri, instanța poate dispune măsuri corective, precum consiliere psihologică pentru copil și părinți, stabilirea unui program de vizitare clar și, în situații extreme, chiar schimbarea custodiei către părintele afectat.

Legea nr. 123 din 30 aprilie 2024, care modifică și completează Legea nr. 272/2004

Așa cum am precizat, alienarea parentală reprezintă un fenomen complex și nociv, manifestat prin influențarea negativă a copilului de către un părinte, în scopul deteriorării relației acestuia cu celălalt părinte.

În România, cadrul legislativ privind protecția drepturilor copilului este reglementat de Legea nr. 272/2004. Această lege subliniază importanța menținerii relațiilor personale ale copilului cu ambii părinți și protejarea acestuia împotriva oricăror forme de abuz sau neglijare. Cu toate acestea, până recent, conceptul de alienare parentală nu era definit explicit în legislația românească, ceea ce crea dificultăți în identificarea și combaterea eficientă a acestui fenomen.

Un pas semnificativ în abordarea alienării parentale a fost făcut odată cu adoptarea Legii nr. 123 din 30 aprilie 2024, care modifică și completează Legea nr. 272/2004. Această nouă reglementare introduce în mod explicit conceptul de alienare parentală, definind-o ca orice acțiune a unui părinte menită să înstrăineze copilul de celălalt părinte, fără un motiv obiectiv. Legea prevede măsuri concrete pentru prevenirea și combaterea alienării parentale, inclusiv consilierea psihologică obligatorie a copilului și a ambilor părinți, precum și posibilitatea instanței de a dispune efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice în cazurile în care se suspectează existența alienării parentale.

Implementarea acestor măsuri are ca scop protejarea interesului superior al copilului și asigurarea unei dezvoltări armonioase, prin menținerea unor relații echilibrate cu ambii părinți. De asemenea, noile prevederi legislative oferă instanțelor instrumentele necesare pentru a interveni prompt și eficient în situațiile de alienare parentală, asigurând astfel respectarea drepturilor fundamentale ale copilului.

În concluzie cu privire la acest aspect, recunoașterea și reglementarea alienării parentale prin Legea nr. 123/2024 reprezintă un progres esențial în protecția drepturilor copilului în România. Prin aceste modificări legislative, se creează un cadru juridic adecvat pentru identificarea, prevenirea și sancționarea comportamentelor care pot afecta relația copilului cu ambii părinți, promovând astfel bunăstarea și dezvoltarea sănătoasă a minorilor.

Părintele care constată că este victima alienării parentale are la dispoziție mai multe căi legale pentru a contracara această situație. Poate solicita instanței de judecată stabilirea unui program de legături personale cu copilul, poate cere aplicarea unor sancțiuni pentru nerespectarea hotărârilor judecătorești sau sesizarea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului pentru evaluarea situației. În cazurile în care alienarea parentală este dovedită ca având un impact grav asupra minorului, instanța poate dispune măsuri mai severe, inclusiv restrângerea drepturilor părintelui alienator.

Este esențial ca orice părinte care se confruntă cu această problemă să acționeze cu promptitudine și să solicite sprijin juridic de specialitate. O abordare corectă, bazată pe dovezi și strategii legale adecvate, poate preveni escaladarea situației și poate restabili echilibrul în relația copilului cu ambii părinți.

Concluzie

În concluzie, alienarea parentală este o problemă serioasă care necesită o intervenție fermă atât din partea părinților, cât și a autorităților competente. Legea nr. 272/2004 oferă instrumentele necesare pentru protecția copilului împotriva unor astfel de practici nocive, însă este esențial ca instanțele să aplice aceste prevederi cu rigoare, având mereu în vedere interesul superior al copilului.

Am analizat în acest articol implicațiile juridice și emoționale ale fenomenului de alienare parentală, evidențiind atât prevederile Legii nr. 272/2004, cât și modificările aduse de Legea nr. 123/2024. Printr-o abordare detaliată, am subliniat consecințele acestei practici asupra copilului, drepturile părintelui afectat și soluțiile legale disponibile. Într-un context în care protecția interesului superior al minorului este primordială, cunoașterea și aplicarea corectă a legislației reprezintă instrumente esențiale pentru combaterea acestui fenomen nociv. În încheiere, te invităm să citești explicațiile noastre privind legislația, regăsite în rubrica articole de pe site, un proiect inedit la care lucrează o întreagă echipă de avocați.

De exemplu, într-un articol publicat recent, intitulat „Custodia minorului în cazurile de divorț: Drepturi, provocări și bune practici”, am analizat în implicațiile juridice, psihologice și sociale ale autorității părintești în procesele de divorț, subliniind importanța unei abordări echilibrate, centrate pe nevoile reale ale copilului. Mai mult decât atât, în articolul „Impactul psihologic asupra copilului în fiecare scenariu de custodie” am analizat impactul psihologic asupra copilului în scenarii de custodie, oferind soluții pentru bunăstarea emoțională și echilibrul familial.