Ordonanța președințială. Exercitarea exclusivă a autorității părintești

Legiuitorul, în instituția familiei, folosește termenul de autoritate părintească pentru a face referire la custodie, care poate fi comună, ori exclusivă.

Balanța justiției înclină spre custodia comună, fiind însă prevăzute și cazurile în care interesul superior al copilului reclamă o custodie exclusivă, iar judecătorul poate opta pentru aceasta, acordându-se custodia unică (exercitarea autorității părintești de către unul dintre părinți). Foarte important este ca decizia instanței să fie puternic susținută de un ansamblu probatoriu administrat temeinic în cauza dedusă judecății.

Autoritatea părintească este reglementată de Codul Civil, iar cazurile pentru care se poate acorda unuia dintre părinți sunt prevăzute de articolul 507:

– dacă unul dintre părinți este decedat sau declarat mort prin hotărâre judecătorească;

– dacă unul dintre părinți este pus sub interdicție, decăzut din exercițiul drepturilor părintești;

– dacă unul dintre părinți, din orice motiv, se află în neputința de a-și exprima voința.

Printre cele mai întâlnite situații în care se dispune custodia exclusivă regăsim: alcoolismul, boala psihică, dependența de droguri a unui părinte, violența față de copil sau față de celălalt părinte. De asemenea, condamnările pentru infracțiuni de trafic de persoane, trafic de droguri, infracțiuni cu privire la viața sexuală, infracțiuni de violență, sunt motive pentru a fi cerută si acordată autoritatea părintească exclusivă.

Tot în considerentul hotărârii date pentru o custodie comună, se regăsește orice alt motiv legat de supunerea copilului la anumite riscuri, refuzul repetat al părintelui de a își da acordul cu privire la aspecte necesare educării, creșterii sau dezvoltării minorului ori dezinteresul unuia dintre părinți.

Bineînțeles, responsabilitatea creșterii copilului revine ambilor părinți, îndeplinirea obligațiilor părintești trebuie să aibă drept scop interesul superior al copilului și să asigure bunăstarea materială și spirituală a copilului, în special prin îngrijire acestuia. Menținerea relațiilor personale cu copilul, asigurarea creșterii, educării și întreținerii sale reprezentând elementele fundamentale în viața minorului.

Atât reprezentarea legală, cât și administrarea patrimoniului copilului trebuie să se realizeze în interesul acestuia, părinții fiind vremelnic însărcinați, până la dobândirea totală de către copilul minor a capacității de exercițiu. Capacitate ce este restrânsă la vârsta cuprinsă între 14 și 18 ani, minorul putând să încheie doar anumite acte juridice civile.

În cazul în care instanța de tutelă dispune ca exercitarea autorității părintești să revină doar unuia dintre părinți, nu mai este obligatorie stabilirea locuinței copilului, deoarece devin aplicabile prevederile articolului 92, alin. (4) Cod civil, potrivit cărora domiciliul minorului, atunci când numai unul dintre părinți îl reprezintă, este la părintele care exercită autoritatea părintească.

Custodia poate fi acordată pe calea ordonanței președințiale, aceasta este o procedură specială, iar în temeiul său, instanța de judecată poate dispune măsuri vremelnice, în cazuri urgente pentru a asigura păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

Însă, pentru a putea fi cerut un drept pe calea ordonanței președințiale trebuie să fie îndeplinite câteva condiții de admisibilitate:

– măsura solicitată să aibă un caracter urgent, acesta va fi apreciat de instanță, în raport cu situația existentă la momentul judecării cererii;

– cererea să nu privească judecarea fondului cauzei, în soluționarea unei cereri de ordonanță președințială, instanța nu analizează fondul dreptului discutat de părți, dar se va ține cont de aparența dreptului (urmărindu-se ca dreptul pretins să i se cuvină părții în cauză);

*Dacă procesul prin care se soluționează cererea de divorț este pe rol, cererea de pronunțare a unei ordonanțe președințiale poate avea loc inclusiv odată cu introducerea cererii de divorț sau pe parcursul derulării procesului de divorț, procesul având ca obiect pronunțarea unei ordonanțe președințiale având un caracter urgent, judecându-se cu prioritate față de orice alte procese.

– măsura solicitată să aibă caracter vremelnic, deoarece prin intermediul acestei proceduri nu sunt luate măsuri definitive care să soluționeze în fond litigiul dintre părți.

Așadar, ordonanța președințială are autoritate de lucru judecat asupra altei ordonanțe președințiale, dar nu și asupra hotărârii date fondului.

De regulă, măsurile dispuse pe calea ordonanței președințiale sunt limitate în timp, până la soluționarea pe fond a cauzei, dar există posibilitatea ca soluțiile să fie menținute definitiv și irevocabil dacă părțile nu se mai adresează instanței pe calea dreptului comun.

Astfel, condițiile îndeplinite într-o cerere a autorității părintești pe calea ordonanței președințiale ar însuma următoarea situație: instanța poate dispune măsuri vremelnice cu privire la exercitarea exclusivă a autorității părintești, pe parcursul procesului de divorț (care reprezintă fondul).

Instanța competentă, pentru depunerea unei astfel de cereri, este instanța competentă să soluționeze asupra fondului dreptului. Judecarea cererii se face de către un singur judecător și permite soluționarea acesteia și fără citarea părților. Pronunțarea asupra unei cereri de ordonanță președințială se poate amâna cu cel mult 24 de ore, iar redactarea motivelor ordonanței se face în cel mult 48 de ore de la pronunțare.

Soluția poate fi atacată prin apel, în termen de 5 zile de la pronunțare (când au fost citate părțile) sau în termen de 5 zile de la comunicare (când soluționarea a fost fără citarea părților). Judecarea apelului se face de urgență și cu precădere, cu citarea părților.

Ordonanța este executorie, poate fi pusă în executare, prin intermediul executorului judecătoresc, iar dacă instanța hotărăște, executarea se poate face fără somație și fără trecerea unui termen.

Se vor evita anumite formalități (somația) și anumite termene, care trebuie respectate în executarea obișnuită a tuturor hotărârilor judecătorești. Împotriva executării ordonanței președințiale se poate face contestație la executare, conform articolului 999 Cod Civil.

În demersul unei cereri de executare, fie în sensul formulării căi de atac pentru ordonanța președințială sau pentru a contesta executarea hotărârii, se poate solicita sprijinul unui avocat, pentru un bun parcurs juridic și obținerea unei soluții favorabile.

În încheierea articolului cu privire ordonanța președințială din perspectiva exercitării exclusive a autorității părintești, te invităm să citești explicațiile noastre privind legislația în materie de divorț și partaj, regăsite în rubrica articole de pe site, un proiect inedit la care lucrează o întreagă echipă de avocați.

De exemplu, într-un articol publicat recent, intitulat „Importanța avocatului ales înainte de începerea procedurii de divorț”, am arătat că situațiile în care este incidentă o desfacere a căsătoriei prezintă o dinamică diversă, iar fiecare împrejurare valorificată atent de către un avocat poate înclina balanța în favoarea cauzei tale. În legătură cu acest aspect, am arătat în cuprinsul articolului, concret, de ce este necesar să consulți un avocat înainte ca procedura de divorț să fie deschisă și cum poate schimba el soarta unui eventual proces. Mai mult decât atât, în articolul „Încredințarea copilului și dreptul la vizită. Când, cum și în ce condiții?” am arătat ce reprezintă și în ce constă încredințarea copilului, când și în ce condiții poate avea loc.